405.000 de cazuri noi de cancer oral sunt estimate anual la nivel global, din care 66.650 în Uniunea Europeană.¹ În România, acest tip de cancer se află pe locul 14 ca incidență în clasamentul bolilor oncologice, cu 2007 cazuri noi înregistrate anual, și pe locul 15 ca număr de decese: 936 anual.² Carcinomul cu celule scuamoase reprezintă majoritatea cancerelor orale, iar consumul de tutun și cel de alcoolul sunt principalii factori incriminați pentru declanșarea lui.³

Este un tip de cancer relativ ușor de depistat în stadiile inițiale, însă adesea e diagnosticat tardiv, când și șansele accesării unui tratament curativ scad semnificativ.⁴ Rata de supraviețuire a pacienților cu cancer oral este între 70%-100% în cazul tumorilor tratate în stadiul I și poate să scadă până la 25%, în stadiul IV.⁵

Primele semne pot fi depistate în cadrul unei examinări stomatologice de rutină. Programează-te la control, rămâi în siguranță.

Ce este, mai exact, cancerul cavității orale?

Unul din cele cinci tipuri de cancer de cap și gât, cancerul cavității orale definește tumorile dezvoltate la nivelul buzelor, limbii, planșeului bucal, mucoasei bucale (interiorul obrajilor), gingiilor, trigonului retromolar (regiunea din spatele măselelor de minte) și palatul dur (cerul gurii), cu afectarea funcțiilor de care acestea sunt responsabile – vorbire, masticație, deglutiție.

Peste 90% din cancerele dezvoltate în structurile orale debutează în celulele scuamoase – celulele subțiri și plate care căptușesc interiorul buzelor și al cavității bucale – și se pot răspândi la alte țesuturi, pe măsură ce boala evoluează.⁶ Carcinomul cu celule scuamoase apare de obicei în zonele cu leucoplazie⁷, modificări displazice care se prezintă clinic sub forma unor pete albe și sunt, de regulă, asociate cu consumul de alcool și tutun⁸, dar se poate dezvolta și în zone cu eritroplazie (pete catifelate de culoare roșu aprins) sau din leziuni provocate de lichenul plan oral și de fibroza submucoasă orală.⁹

Alte tumori maligne pot apărea în epiteliu, în țesutul conjunctiv, țesutul limfoid și melanocite sau pot fi metastazele unei tumori aflate la distanță.¹⁰

Melanoamele mucoase sunt rare și apar în principal în regiunea palatului dur și a gingiei, iar tumorile osoase, inclusiv osteosarcomul mandibulei sau maxilarului, și cele odontogene, precum ameloblastomul, pot fi confundate cu o leziune mucoasă, dacă există ulcerație la suprafață.¹¹

Simptomele cancerului oral

O tumefacție la nivelul buzelor sau în interiorul cavității orale este primul și principalul simptom al acestui tip de cancer. Pot exista însă și alte manifestări, care trebuie corelate de medicul stomatolog și interpretate în context:¹²

• o rană care nu se vindecă;
• porțiuni de țesut modificat – îngroșat, întărit;
• pete albe sau roșii la nivelul gingiei, limbii sau mucoasei bucale;
• sângerări, dureri sau amorțeli la nivelul buzei sau gurii;
• schimbarea vocii;
• dinți mobili, proteze care nu se mai potrivesc – pot fi efectul unui proces tumoral la nivel gingival;
• dificultăți de masticație sau de deglutiție;
• umflarea maxilarului;
• durere în gât sau senzația de corp străin în gât (pot semnala inflamația ganglionilor limfatici).

Care sunt cauzele și factorii de risc?

Cancerul cavității orale apare când celulele suferă mutații, iar principalii vinovați pentru aceste mutații sunt tutunul (care conține numeroase molecule cancerigene, în special hidrocarburi aromatice policiclice și nitrozamine) și alcoolul, deoarece cresc riscul de deteriorare a ADN-ului.¹³ Alcoolul și tutunul par să aibă un efect sinergic atât în etiologia carcinomului cu celule scuamoase oral, cât și a celui orofaringian, dar alcoolul este asociat cu un risc crescut de cancer oral și la nefumători.¹⁴

Alți factori de risc sunt:¹⁵

• igiena orală necorespunzătoare;
• expunerea la pulbere de lemn;
• deficiențele alimentare;
• consumul de carne roșie și sărată;
• sexul masculin (cancerul oral este mai frecvent la bărbați și apare de obicei după 50 de ani);
• supraexpunerea la razele UV fără protecție solară;¹⁶
• un sistem imunitar slăbit, pe fondul unui transplant, al infecției cu HIV sau al unei afecțiuni genetice, precum xeroderma pigmentosum, anemia Fanconi și sindromul Louis-Bar.

Până în prezent, virusul papiloma uman (HPV), implicat în etiologia cancerului orofaringian, nu a putut fi asociat în mod concludent cu carcinomul cu celule scuamoase dezvoltat în cavitatea orală.¹⁷

Cum este diagnosticat acest tip de cancer. Stomatologul, primul filtru

Cancerul cavității orale poate fi depistat în timpul unei consultații de stomatologie încă din primul stadiu, când manifestările sale sunt foarte discrete.¹⁸ În primă fază, vorbim despre suspiciune. Urmează obținerea diagnosticului de certitudine, printr-o serie de teste, și stadializarea prin sistemul internațional TNM, care arată dimensiunea și extinderea tumorii primare, numărul de ganglioni limfatici la care a diseminat și dacă sunt prezente metastaze.¹⁹

Diagnosticarea acestui tip de cancer se face prin:²⁰

• anamneză și examen clinic – inspecție vizuală și palpare, însoțite de fotografierea formațiunilor sau leziunilor depistate, pentru monitorizarea ulterioară a evoluției;
• biopsie (efectuată sub anestezie);
• radiografie, esențială pentru evaluarea relației tumorii cu osul adiacent;
• CT – investigația imagistică de elecție pentru evaluarea ganglionilor limfatici din zona gâtului;
• RMN, pentru informații complementare privind amploarea afectării țesuturilor moi și a invaziei perineurale.

Examinarea PET-CT nu este recomandată, de regulă, decât preoperator sau pentru planificarea radioterapiei, în cazul pacienților diagnosticați în stadiu avansat. În acest caz, se impune și formarea unei echipe multidisciplinare, pentru optimizarea planului terapeutic.

Ce presupune tratamentul

Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii este tratamentul de elecție pentru carcinomul cu celule scuamoase dezvoltat în cavitatea orală²¹, dar este doar primul pas dintr-un tratament multimodal ce poate include imunoterapie, chimioterapie și/sau radioterapie.²²

Tratament chirurgical

Intervenția poate presupune, în funcție de stadiul bolii:²³

• excizia tumorii cu margini de siguranță;
• îndepărtarea țesutului osos afectat, dacă tumora s-a extins de la țesuturile moi la cele osoase;
• îndepărtarea ganglionilor limfatici la care au diseminat celulele canceroase (dacă este cazul);
• reconstrucția țesuturilor afectate de cancer, atât din rațiuni estetice, cât mai ales din rațiuni funcționale (reabilitarea vorbirii, masticației, deglutiției).

Tratament adjuvant

Acesta este indicat la pacienții cu risc ridicat de recidivă locoregională (ex: pacienții cu tumori primare de dimensiuni mari, metastaze la nivelurile ganglionare IV sau V, invazie limfovasculară, invazie perineurală) și poate consta în chimioterapie, radioterapie (externă sau internă/brahiterapie) și imunoterapie (cu biomarkeri), separat sau concomitent.^24,25

Prognosticul la 5 ani, în funcție de stadiul bolii

Rata de supraviețuire la cinci ani de la diagnosticarea cu cancer oral este, în medie, de 63%.²⁶ Însă prognosticul diferă în funcție de localizarea tumorii și de stadiul în care este diagosticată boala.²⁷

• În cancerul localizat la buze, șansele de supraviețuire sunt de 90% când e depistat în stadiul și scad la 25-50% în stadiul IV.
• În cancerul localizat la limbă, sunt 70-80% șanse în stadiul I și 40-45% în stadiul IV.
• În cancerul mucoasei bucale, rata de supraviețuire scade de la 90% în stadiul I la 60% în stadiul IV.
• În cancerul planșeului bucal, rata de supraviețuire este de până la 100% în stadiul I, dar de numai 30% până la maximum 50% în stadiul IV.
• În cancerul localizat la gingia inferioară (mandibulă), scade de la 90% în stadiul I la 30-35% în stadiul IV.
• În cancerul dezvoltat în regiunea trigonului retromolar, rata este de până la 100% în stadiul I și de 60-89% în stadiul IV.

Trebuie menționat și că boala recidivează la aproximativ o treime din pacienții tratați pentru carcinom cu celule scuamoase dezvoltat în cavitatea orală.²⁸

Cum previi cancerul cavității orale

Peste 80% din cazurile de cancer oral sunt atribuite consumului de tutun și/sau alcool.²⁹ Cea mai bună prevenție o reprezintă evitarea acestor factori de risc comportamentali. În cazul persoanelor care fumează sau beau alcool constant, sunt recomandate screeningul, pentru detectarea leziunilor cu potențial cancerigen, și renunțarea la alcool și tutun.

Alte măsuri profilactice importante sunt adoptarea unei alimentații sănătoase și menținerea sănătății orale, printr-o bună igienă și prin controale periodice la medicul stomatolog.