Cancerul glandelor salivare este unul dintre cele mai rare cancere de cap și gât – statistici recente îl plasează pe locul 28 ca incidență la nivel global, cu 55.083 de cazuri noi raportate anual, și pe locul 27 ca număr de decese, 23.942/an.¹ În Europa sunt înregistrate anual 9.135 de cazuri noi și 4.303 decese, iar România se situează, la nivelul UE, pe locul 30 ca incidență, cu 157 de cazuri/an și pe locul 28 ca mortalitate, cu 83 decese/an.² Este un tip de cancer cu șanse ridicate de supraviețuire când e descoperit precoce – 90% în stadiul I – și cu șanse reduse când este avansat: 45% în stadiul III și doar 10% în stadiul IV.³ De aceea, este crucial să recunoști primele simptome și să te adresezi fără întârziere unui specialist ORL pentru examinare.

Ce este cancerul glandelor salivare

Tumorile glandelor salivare reprezintă un grup de afecțiuni rare dezvoltate la nivelul glandelor parotide (cele mai mari glande salivare, situate în fața urechilor și imediat sub ele), submandibulare, sublinguale (în planșeul cavității orale) și al glandelor salivare minore care căptușesc diverse regiuni ale cavității bucale, nasului și laringelui.⁴ Printr-un raport emis în 2005, Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut existența a 24 de tipuri diferite de cancere ale glandelor salivare, între care cele mai frecvente sunt carcinomul mucoepidermoid, carcinomul cu celule acinare, carcinomul adenoid chistic și adenocarcinomul. Majoritatea tumorilor apar la parotide.⁵

Cauzele și factorii de risc asociați

Etiologia exactă a cancerului glandelor salivare încă nu este necunoscută. Sunt bănuite – și cercetate – diverse mecanisme care ar putea declanșa procesul tumoral, precum expunerea la radiații, infecția cu virusul Epstein-Barr sau cu anumite tulpini de HPV, imunosupresia, expunerea la raze UV și la substanțe cu potențial cancerigen, factori genetici. Studii efectuate în Japonia⁶ pe supraviețuitori ai bombei atomice și pe pacienți tratați în copilărie cu radioterapie pentru tumori benigne arată că expunerea la radiații reprezintă un factor de risc semnificativ pentru cancerul glandelor salivare, iar carcinomul mucoepidermoid pare a fi cea mai frecventă malignitate asociată. Spre deosebire de alte cancere ale capului și gâtului, cel localizat la glandele salivare nu a fost asociat în mod concludent, în cadrul studiilor derulate până în prezent, cu consumul de tutun și/sau alcool.

Cum se manifestă acest tip de cancer

Boala poate să nu dea simptome evidente și să fie descoperită întâmplător în timpul unei consultații de stomatologie sau al unui control ORL de rutină. O umflătură (de obicei nedureroasă) situată în zona urechilor, obrajilor, maxilarului, buzei sau în interiorul cavității bucale poate semnala acest tip de cancer. Disfagia (dificultatea la înghițire) este o altă manifestare asociată tumorilor dezvoltate la glandele salivare.⁷ În stadiu avansat, simptomele se diversifică și cresc în severitate. Pot apărea, în funcție de localizarea tumorii:^8,9

• secreții auriculare;
• dificultatea de a deschide complet gura;
• amorțeală sau slăbiciune la nivelul feței;
• durere facială continuă;
• ulcerații;
• obstrucție nazală sau sângerări nazale;
• odinofagie (deglutiție dureroasă);
• răgușeală;
• obstrucția căilor respiratorii;
• dispnee la efort.

Ce teste sunt necesare pentru diagnosticare și stadializare

Când anamneza și examenul clinic ridică suspiciunea unei tumori localizate la glandele salivare, medicul îți va recomanda o serie de investigații pentru confirmarea diagnosticului și stabilirea stadiului bolii. La ce poți să te aștepți?¹⁰

• Ecografie – este investigația de primă intenție în evaluarea tumorilor situate la glandele salivare majore. Este utilă în localizarea formațiunilor tumorale și în diferențierea maselor solide de colecțiile chistice.
• Biopsie cu ac fin ghidată ecografic, biopsie cu ac gros ghidată ecografic sau biopsie incizională. Medicul va decide care este cea mai bună opțiune.
• CT sau RMN, pentru evaluarea extinderii tumorale, a infiltrării osoase și a limfadenopatiei.
• PET-CT, pentru detectarea metastazelor locoregionale și a celor aflate la distanță.

Cum poate fi tratat cancerul glandelor salivare

Protocolul terapeutic în tumorile glandelor salivare presupune excizia chirurgicală a formațiunii cu margini de siguranță (și a ganglionilor invadați, când e cazul), urmată de radioterapie, ca tratament adjuvant. Radioterapia primară este rezervată metastazelor extinse și tumorilor inoperabile, iar chimioterapia și terapia biologică (sau țintită) sunt folosite doar în tratamentul limfomului (au un rol limitat în celelalte tipuri de malignități) sau în scop paliativ.¹¹ Intervențiile complexe și radioterapia din cazurile abordate tardiv sunt asociate cu anumite riscuri:¹²

• leziuni neurologice;
• pierderea parțială sau totală a auzului;
• otită medie sau externă cronică;
• otalgie (durere auriculară);
• mucozită orală;
• disfagie;
• disgeuzie (alterarea gustului);
• xerostomie (sindromul de gură uscată);
• osteoradionecroză;
• noi malignități induse de radiații.

Se poate face prevenție?

Fiind o afecțiune ale cărei cauze nu sunt pe deplin cunoscute și înțelese, nu există o metodă sigură de prevenție. Totuși, anumite măsuri pot fi luate pentru a reduce riscul de dezvoltare a acestei boli:¹³

• evitarea expunerii la radiații;
• efectuarea de screeninguri periodice, în cazul pacienților care au fost tratați cu radioterapie pentru alte tipuri de cancer;
• evitarea expunerii la substanțe cu potențial cancerigen;
• prevenirea infectării cu virusurile Epstein-Barr și HPV, luate în calcul de medici ca potențiali factori de risc pentru cancerul glandelor salivare.

Controalele de rutină pot ajuta la depistarea precoce a acestui tip de cancer, la fel consultația solicitată de la primele simptome de disconfort. Depistat în primele stadii, cancerul glandelor salivare poate fi tratat.