Între cancerele de cap și gât, cele localizate la faringe sunt cele mai numeroase, în țara noastră: 2.697 de cazuri noi anual, mai multe decât cancerele orale sau laringiene. Cel mai recent raport¹ al Agenției Naționale pentru Cercetarea Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății arată că suntem:

• pe locul 20 în UE la numărul de cazuri noi de cancer de orofaringe (1.569 anual) și pe locul 17 la decese (722 anual);
• pe locul 21 în UE la numărul de cazuri noi de cancer de hipofaringe (770 anual) și pe locul 22 la decese (477 anual);
• pe locul 25 în UE la numărul de cazuri noi de cancer de nazofaringe (358 anual) și pe locul 23 la decese (213 anual).

Diferențierea lor în cancer de nazofaringe, orofaringe și hipofaringe este dată de cele trei segmente ale faringelui, dar și de faptul că fiecare din cele trei tipuri de boală oncologică prezintă ușoare diferențe la nivel de cauze și factori de risc, simptome, tratament și prognostic.

Dincolo de ce le diferențiază – și vom detalia imediat – este însă foarte important ce au în comun: doi factori de risc comportamentali, tutunul și alcoolul.^2,3,4 Evitarea acestora este esențială pentru prevenirea îmbolnăvirii. Iar controlul ORL la cel mai mic simptom de disconfort este vital pentru diagnosticarea timpurie, când tratamentul are cele mai mari șanse de succes.

Ce sunt cancerele de faringe

Cancere de faringe definesc tumorile dezvoltate în cele trei segmente ale faringelui: nazofaringe (segmentul superior, aflat în spatele cavității nazale), orofaringe (zona mediană, aflată în spatele gurii, care include palatul moale și amigdalele) și hipofaringe (partea inferioară a gâtului, care se continuă cu traheea și esofagul).

Majoritatea cancerelor apărute în oricare din aceste segmente sunt carcinoame cu celule scuamoase, celulele subțiri și plate care căptușesc interiorul faringelui.^5,6,7

Ce cauzează și ce favorizează apariția tumorilor la nivelul faringelui

Tumorile de la nivelul faringelui apar pe fondul unor mutații la nivelul ADN-ului, care determină celulele să se dezvolte anormal și să se dividă într-un ritm accelerat. Iar aceste mutații sunt provocate de o serie de factori de risc.^8,9

Factori de risc pentru cancerul nazofaringian

• Infectarea cu virusul Epstein-Barr, un virus herpetic înalt contagios.
• Istoricul familial de cancer nazofaringian.
• Fumatul activ sau pasiv.
• Consumul frecvent/ excesiv de alcool.
• O dietă bogată în pește și/sau carne sărată (pot conține substanțe chimice cancerigene, cum sunt nitrozaminele).
• Vârsta peste 50 de ani.
• Sexul masculin (bărbații tind să dezvolte acest tip de cancer mai des decât femeile).
• În cazuri rare, o tulpină a virusului papiloma uman, HPV16.¹⁰

Factori de risc pentru cancerul orofaringian

• Consumul de tutun.
• Consumul excesiv de alcool.
• Istoricul personal de cancer de cap și gât (celulele pot disemina de la tumora principală în alte zone).
• Infectarea cu virusul papiloma uman, în special cu tulpina HPV16.¹¹

Factori de risc pentru cancerul hipofaringian

• Consumul de tutun.
• Consumul excesiv de alcool.
• O alimentație săracă în nutrienți esențiali.
• Prezența sindromului Plummer-Vinson.¹²

Ce simptome anunță un cancer de faringe și cărui medic te adresezi?

Specialistul ORL, medicul care se ocupă cu diagnosticarea și tratarea afecțiunilor localizate la urechi, nas, gât, căi respiratorii superioare și sinusuri, este cel care trebuie să te consulte când prezinți semnele unui posibil cancer faringian. Primul filtru poate fi reprezentat însă și de medicul de familie sau de medicul internist. În ce situații trebuie să te adresezi lor?

Simptome în cancerul nazofaringian

În primele stadii, boala se poate manifesta prin:¹³

• un nodul la nivelul gâtului;
• otalgie (dureri la nivelul urechilor), pulsații sau tinitus (țiuit în ureche);
• dificultăți de auz;
• durere în gât;
• obstrucție nazală;
• sângerări nazale.

Când boala este avansată, se pot adăuga și alte simptome – acestea nu sunt însă specifice, ci pot semnala și alte afecțiuni, fiind necesară așezarea lor în context de către medicul care te consultă:

• strabism;
• dipoplie (vedere dublă);
• dureri de cap;
• amorțeală sau slăbiciune la nivelul feței.

Simptome în cancerul orofaringian

În stadiile incipiente, acest tip de cancer nu dă întotdeauna simptome. Acestea pot fi însă semnalele de alarmă că este necesară o consultație ORL:¹⁴

• o durere în gât care nu se diminuează și nu dispare;
• disfagie (dificultăți la înghițire);
• dificultăți în deschiderea completă a gurii;
• dificultăți în mișcarea limbii;
• scădere în greutate fără motiv;
• otalgie (durere la nivelul urechilor);
• apariția unui nodul în partea din spate a gurii sau la nivelul gâtului;
• leucoplazie (o pată albă pe limbă sau pe mucoasa bucală, care nu dispare);
• hemoptizie (tuse cu sânge).

Simptome în cancerul hipofaringian

• Durere în gât care nu trece.
• Durere la nivelul urechii.
• Apariția unui nodul la nivelul gâtului.
• Odinofagie (durere la înghițire).
• Voce schimbată.¹⁵

Cum sunt diagnosticate cancerele localizate la faringe?

Procesul de diagnosticare începe întotdeauna cu anamneza, în timpul căreia medicul îți cere informații detaliate despre simptome și despre istoricul medical personal și familial (unele cancere au o componentă ereditară), și continuă cu un examen clinic detaliat – inspecție vizuală și palpare. În baza informațiilor obținute astfel, medicul îți face recomandări pentru investigații suplimentare, menite să confirme diagnosticul și să stadializeze boala.

În cazul suspiciunii de cancer de nazofaringian, te poți aștepta ca medicul tău să îți recomande:¹⁶

• nazofaringoscopie cu biopsie, procedură utilizată atât pentru a examina interiorul nasului și partea din spate a gâtului, cât și pentru a preleva o mostră de țesut pentru a fi analizată în laborator;
• testul pentru virusul Epstein-Barr (o analiză de sânge prin care este verificată prezența anticorpilor și a markerilor specifici infecției);
• testul pentru HPV, recomandat doar dacă rezultatul testului pentru virusul Epstein-Barr este negativ;
• CT cu substanță de contrast, RMN sau, ideal, PET-CT.

În cazul suspiciunii de cancer de orofaringian, te poți aștepta la:¹⁷

• endoscopie cu biopsie;
• test PCR pentru HPV;
• CT cu substanță de contrast, RMN sau, ideal, PET-CT.

În cazul suspiciunii de cancer de hipofaringian, te poți aștepta la:¹⁸

• panendoscopie cu biopsie – permite vizualizarea directă a tractului aerodigestiv superior și biopsia leziunii primare. Se efectuează sub anestezie;
• CT cu substanță de contrast, RMN sau, ideal, PET-CT;
• radiografie pulmonară, pentru a detecta eventualele metastaze pulmonare.

Tratamentul acestor tipuri de cancer și rata de succes

Protocolul terapeutic este stabilit ținând cont de dimensiunea tumorii primare, de stadiul bolii – cât de mult s-au răspândit celulele canceroase în organism – și de starea generală de sănătate a pacientului și poate include intervenție chirurgicală, radioterapie și chimioterapie. Imunoterapia este luată în calcul în cancerele metastatice și în recidive.^19,20,21

Majoritatea cancerelor nazofaringiene sunt abordate nechirurgical, din cauza prezentării tardive, care face ca tumorile primare să fie nerezecabile, și din cauza accesului chirurgical îngreunat. Tratamentul de elecție este reprezentat de chimioterapie sau radioterapie ori de combinația lor.²²

Rata de succes a tratamentului este între 65-95% când boala este diagnosticată în stadiul I, de 50-65% în stadiul II, de 30-60% în stadiul III și de 5-50% în stadiul IV.²³

În cazul pacienților cu cancer orofaringian, principalele metode terapeutice sunt reprezentate de chirurgie și radioterapie, urmate de chimioterapie. Iar dacă tumora este nerezecabilă, tratamentul constă într-o combinație de chimioterapie cu radioterapie, care s-a dovedit eficientă în îmbunătățirea șansei de supraviețuire.²⁴

Rata de succes a tratamentului depinde de stadiul în care a fost depistată boala, dar și de localizare:²⁵

• partea din spate a limbii – 60% în stadiul I, 50% în stadiul II, 20% în stadiile III și IV;
• amigdale – 70% în stadiul I, 50% în stadiul II, 30% în stadiul III și 14% în stadiul IV;
• faringe posterior – 77-100% în stadiul I, 58-80% în stadiul II, 70-75% în stadiul III și 41-50% în stadiul IV;
• palatul moale – 90-100% în stadiul I, 80-100% în stadiul II, 28-82% în stadiul III și 25-83% în stadiul IV.

Cancerul de amigdale este cea mai frecventă formă de malignitate orofaringiană, iar incidența sa în creștere este pusă pe seama răspândirii HPV.²⁶

Dintre cele trei tipuri de cancer faringian, cancerul hipofaringian prezintă cel mai ridicat potențial de răspândire limfatică precoce – 70% dintre pacienți prezintă metastaze ganglionare la momentul diagnosticării.²⁷ Tratamentul acestuia presupune intervenție chirurgicală, chimioterapie și radioterapie, în combinația considerată adecvată de echipa medicală multidisciplinară care stabilește protocolul terapeutic.²⁸

Rata de succes a tratamentului este de 50% până la 90% când boala este diagnosticată în stadiul I și scade până la 15%, maximum 40%, în stadiul IV.²⁹

Pot fi prevenite cancerele faringiene?

Prevenția este posibilă, când există factori de risc modificabili. Medicii recomandă:^30,31,32

• adoptarea unui stil de viață sănătos și activ, cu evitarea consumului de tutun (inclusiv prin fumat pasiv) și de alcool;
• o informare adecvată privind virusurile Epstein-Barr și HPV și modalitățile prin care poate fi evitată infectarea – în cazul HPV, factor de risc în cancerul orofaringian, există posibilitatea vaccinării;³³
• testarea pentru aceste virusuri, iar în cazul unui rezultat pozitiv, efectuarea de screeninguri periodice pentru cancerele cu care sunt asociate.

Totodată, este recomandată prezentarea de urgență la specialistul ORL de la primele simptome de disconfort faringian. Consultația efectuată la timp poate fi salvatoare.